Criza din inimă

Deunăzi am ascultat câțiva ezitanți la implicarea într-un proiect cu caracter social creștin din lipsă de resurse financiare și umane, din 'surplus' de criză . Interlocutorul le-a răspuns că n-a auzit pe nimeni confirmând ca Dumnezeu să fi intrat nici în criză, nici în recesiune...

Am decis la munca de slujire ce o desfășor la Habitat for Humanity sau ca voluntar la Bunul Samaritean și alte cauze să nu adopt atitudinea de învins. Cu ani în urmă, poate chiar 8 ani, mi s-a spus că odată ce România va intra în UE, de îndată ce se va afla pe o pantă ascendentă d.p.d.v. economic, donațiile din SUA sau Europa de Vest pentru programele noastre vor scădea. Am îndrăznit să nu cred și în anul fiscal trecut am ajuns să generăm de 7 ori mai mulți bani în SUA decât în 2001. Europa de Vest ibidem. Și în plus și în România.

Un observator spunea recent că Imperiul Roman avea cunoștințele inginerești și capacitatea logistică de a genera o revoluție tehnologică dar romanii au reușit să nu își folosească deloc imaginația alegând să investească în petreceri (toga parties) printre altele. Sigur, au răspuns provocărilor imaginației niște renascentiști italieni, urmași ai celor ce eșuaseră cu 1.000 de ani în urmă. Adeseori ni se pare că imaginăm lucruri noi dar doar inovăm, adică înnoim ceva deja produs, executat, fumat în altă parte.

Uneori mă simt ca un fur când copiez și apoi schimb, înnoiesc ceea ce am importat din altă lume decât cea imediată a mea. Știu că aduc beneficii mari celor pe care Dumnezeu a îngăduit să îi asist dar parcă lipsește ceva. E o neliniște și tot rămâne un sentiment de neîmplinire indiferent cât de majoră este realizarea socială, umanitară.

Ucenicii lui Hristos aveau o 'mission impossible' - să aducă mapamondul la Hristos, să facă din iubirea aproapelui un mod de viață și să aducă robilor slobozirea. Niște iudei neumblați și unii chiar inculți. De inovat nu aveau ce într-o lume a sclaviei în care urma a se promova libertatea. Ce nebunie...! Între timp, noi, contemporanii acestui mesaj, ne opintim să prevestim rele, să tăiem bugete, să urmăm SUA sau alte locații în asumarea de precauții, etc. - trăind într-o lume liberă.

Acei ucenici de mai sus au îndrăznit să-și imagineze o lume nouă deși înconjurați de opresiune, sclavie, prea puțină tehnologie; o mie și ceva ani mai târziu, renascentiștii imaginau lucruri noi, lumi noi într-o Europă traumatizată de ciumă și intoleranță. Nouă ni se cere să reluăm acest vechi demers, să depășim epoca inovației și să ne asumăm imaginarea unei lumi noi: adică, de ce nu, a unei lumi fără criză. De fapt, criza este a inimii noastre robite prea adeseori indicatorilor acestei lumi, valorilor telecomunicate. Căci, tipul, Omul acela răstignit, Iisus, ne-a avertizat: "Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră."